Azi, 30 aprilie, se împlinesc 15 ani de când a încetat din viaţă mult prea iubitul actor român,George Constantin.Cu această ocazie,am să extrag părerile şi impresiile unor mari oameni despre acest monstru,care s-a dovedit a fi mai târziu unul sacru.
Dorel Vişan:"L-am descoperit în Act Veneţian,de Camil Petrescu.Eram student pe atunci şi m-a impresionat faptul că el dezvolta cu măiestrie şi dintr-o experienţă serioasă exact ceea ce ne predau profesorii noştri de actorie.Atunci am simţit,am intuit rosturile actorului şi cât de mare bucurie poate să-ţi dea găsirea acelor elemente care conturează un destin ce nu-ţi aparţine decât trecător şi îl ai de împlinit utilizând propriile-ţi instrumente - minte,trup,voce şi,bineînţeles,talent.
Dan Stanca:"Prin fiecare rol,George Constantin sporea fiinţa.Cred că asta trebuie.A făcut teatru pentru a reîntâlni viaţa.A trăi această a doua sau a câta viaţă pentru a cunoaşte Fiinţa.A cunoscut Fiinţa şi a devenit Fiinţă.În Nefiinţă tot Fiinţă e."
Radu Popescu:"George Constantin a umplut şi legat,cu mult meşteşug,şi cu efectele-i binecunoscute,rolul cam de superfetaţie şi redundanţă al Tatălui."
Dana Dogaru:"Avea încredere în ceea ce făcea şi-n acelaşi timp neîncredere în puterile sale.Era modest în faţa marilor artişti şi indiferent în faţa neaveniţilor.Avea nevoie de afecţiune,curajul de a-şi împărtăşi gândurile,era dispus să sufere,să se plece,să se sfâşie,să suporte neînţelegerea şi uneori resentimentul publicului.Se golea în întregime de el pentru că avea de scos în afară nu numai ce ştie despre el,ci şi ceea ce bănuia că e,fantasmele,viaţa lui inconştientă.Am învăţat enorm de la el şi rămâne pentru mine Uriaşul.Uriaşul creator de personaje."
Marin Sorescu:"Un actor atât de mare ca George Constantin poate scoate din sân trei regi Lear.Cel care se vede pe scenă e seducător şi va rămâne fără îndoială ca o creaţie neobişnuită.O imensă bunătate degajă această creaţie."
