Mare distanţa din locul drag până în haosul şi agitaţia capitalei.3 zile pline de stres,nervi si nesomn,de oameni pe strazi cu feţe încruntate care au ţinte fixe,atingându-le in grabă, de zeci de câini ai nimănui pe o singură stradă..ce m-a mirat, a fost faptul că în multe locuri am văzut pungi mari de chestii delicioase pt. canini.Departe în altă lume,există un loc în care se strînge toată lumea,l-am descoperit.
O chinezoaică,mi-a plăcut de ea,mai exact semnătura ei.
E bine să te simţi liber,să uiţi ca alţi oameni de acasă se întreabă ce faci,în timp ce tu probabil stai pe wc sau fumezi din narghilea.(cu aromă de piersici).
Oricum daca nu vedeam filmul "psycho" de Alfred Hitchcock,nu cred ca savuram pe deplin distractia.Prietenii ştiu de ce.
Mă bucur oricum că nu am învăţat sa cântăresc fructele la un cântar obişnuit(adică de una singură,ieşea cu miştouri,nu am încercat).Ce haotic scriu.
aaa,mi-a plăcut tipul cu furculiţa,îmi pare foarte rău dar nu pot reda in cuvinte.:)))
Locul ăla imbâcsit de fum,cu mult zgomot si bere vărsată pe jos,un loc cu nume foarte poetic,ceva ce îmi aducea aminte de Timişoara şi de ce a fost cândva in 700 şi probabil nu va mai fi niciodata.Vreau înapoi.Nu ştiu dacă acolo sau în trecut.Poate in amândouă.
Un om beat imi cere o ţigară,nu îl pot ajuta pentru că incurcă circulaţia.Drumurile sunt stricate,oamenii sunt zăpăcitii,nu ştiu pe unde s-o ia.
Ce am făcut?...am râs încontinuu.DOP!
Mc Donald's?ce să facem?asta e.
şi uite aşa...am ajuns în Sala Amfiteatru,în aceeaşi încăpere cu doamna T.,lucru ce mi-a încălzit inima.A fost pt. a doua oară.E genială.
Timpul se scurge,noi fugim odată cu lumea sau cu timpul şi ajungem unde trebuie,in gară.Sau în trenul spre casă.
Hai că are şi părţi bune!
